Bastionul Aurarilor din Brașov a fost conceput la comanda judele orașului, Michael Weiss, care a hotărât ridicarea a încă unui zid exterior al orașului.

Bastionul Aurarilor a fost construit în doi ani, acesta s-a aflat aproximativ la mijlocul laturii de nord și nord-est a cetății.  Nisipul a fost adus de locuitorii satelor din apropierea orașului, pietrele și varul au fost transportate de cei din Brașovechi și satele săcelene. Toți locuitorii din „Cetate” și din cartierele Șchei și Blumăna au lucrat direct, cu mâinile lor, la ridicarea zidului și a bastionului.

La 20 octombrie 1646, sfatul orașului Brașov a predat noul bastion, precum și spațiul de apărare învecinat, „pentru întretinere și apărare pe veci” breslei aurarilor. În 1728 incendiul izbucnit la Poarta Principală s-a extins până la bastion, pe care l-a afectat.  Bastionul Aurarilor a fost demolat în 1886, în spatele lui fiind construită Școala reală de stat (1888 – 1889), devenită mai târziu liceul Dr. Ioan Meșotă, iar astăzi corpul T al Universității «Transilvania» din Brașov.